Dupa 1783, americanii au pastruns greu in Mediterana. Jucatorii pentru care Mittelmeer reprezenta o proprietate fireasca (britanici, spanioli, otomani) nu intelegeau ce ar putea cauta aici, in Mare Nostrum, tanara natiune din Atlantic. Motiv pentru care britanicii au incercat sa sicaneze corabile americane care intrau in Gibraltar, confiscandu-le marfa sau lasandu-le fara echipaje.
Inchiderea Gibraltarului nu a reusit; Statele Unite s-au strecurat prin stramtoare si, in curand, au intrat in lupta cu pasalele corupte din Africa de Nord. Primul razboi asumat de Statele Unite ale Americii cu o putere straina, dupa obtinerea independentei, nu s-a purtat in Pacific sau Atlantic, ci in Mediterena, cu Tripoli.
La mai bine de doua secole distanta, Statele Unite si NATO isi fac loc in Marea Neagra, continuarea fireasca a Mediteranei, prin parteneriatul natural cu Europa. Acum stramtoarea-cheie nu mai este Gibraltarul, ci Bosforul.
Aceasta evolutie incepe mai hotarat in momentul in care Ucraina alege sa iasa din siajul Rusiei si sa-si urmeze destinul european. Euromaidanul ridica o problema grava pentru Putin: pierderea controlului asupra Marii Negre, cea care permite spiritul rus sa respire mai amplu, deschizandu-i drum spre inima ortodoxiei, nelasandu-l sa se izoleze in Asia. In consecinta, Putin risca orice: economia Rusiei, respectabilitatea si posteritatea sa, un eventual razboi necontrolat. Si pune mana pe Crimeea – un soi de mega-portavion la Marea Neagra – prin cea mai agresiva anexiune din istoria recenta a lumii relevante.
Cativa ani mai tarziu, in ianuarie 2016, Romania isi defineste “obiectivul strategic cu nume de cod K-22 – grupari navale NATO in Marea Neagra, Flotila Aliata in Marea Neagra / Black Sea Flotilla”. Parteneri in proiect: Bulgaria si Turcia. Pe fundal, in mod evident, partenerul esential: SUA. Care priveste cu deschidere initiativa romaneasca.
Numai ca, aproape peste noapte, aliatii nostri se pierd pe drum. Bulgaria, dupa ce a spus “da” o vreme, abordeaza o mina mirata si se declara impotriva ideii. Premierul il razgandeste si pe presedinte – e exclus ca Bulgaria sa participe.
Doar o luna mai tarziu, o factiune (kemalista sau gulenista – cine mai stie?) a Armatei rateaza un puci in Turcia. Presedintele Erdogan reactioneaza agresiv inclusiv la adresa NATO si a Statelor Unite. Baza militara de la Incirlik este blocata, SUA este somata sa-l extradeze pe “pucistul” Gulen. Intre doua suspendari ale “drepturilor omului”, Erdogan anunta ca Turcia e gata sa asigure securitatea zonei alaturi de Rusia si Iran.
Bosforul si Dardanelele devin mult mai inguste. Precum Gibraltarul candva. Marea Neagra ramane, cu alte cuvinte, o afacere ruso-turca. Aici, Romania este singurul jucator euro-atlantist si pro-american convins. Flancata de o Bulgarie melancolica si prudenta, dar si de o Ungarie cu evolutii bizare, Romania e tot mai stransa in clestele unor puteri imprevizibile si autoritariste. Evolutia Rusiei este mai previzibila: ea nu renunta la statutul sau de forta militara majora, fiind dispusa inclusiv la conflicte pentru a-si prezerva rolul. In rest, insa, Putin e mai degraba rational si pragmatic. Turcia ridica probleme mai mari: acolo deriva nu e generata de o criza interna de identitate, ci de un lider care impune tarii o directie nenaturala si greu de anticipat. In timp ce Putin se bucura de sprijinul clar al elitelor militare pentru actiunile sale de forta, Erdogan pare preocupat in mult mai mare masura de supravietuirea personala.
Doua idei importante se contureaza de aici pentru Romania:
- In conditiile in care solutia pentru actuala criza regionala va fi exclusiv una diplomatica, de negociere si intelligence, statutul de principala deschidere a NATO in zona reprezinta pentru noi o oportunitate exceptionala. Rolul nostru de putere locala s-a conturat intotdeauna in contextul crizelor din Imperiul Rus si Imperiul Otoman. Ne-am dezvoltat in marja conflictelor si intelegerilor dintre acestea.
- Pe termen lung, amenintarea lui Erdogan (intelegerea Rusia-Turcia-Iran) nu are nicio substanta. “Prudenta” dintre cele trei state are un substrat istoric si civilizational organic, care nu va fi topit de o reasezare de criza. Indiferent cat ar dura revolutia culturala a lui Erdogan, Turcia va reveni, la sfarsitul carierei aceastuia, pe traseul sau euro-atlantist, singurul care ii poate garanta in mod consistent securitatea.
Gandind in perspectiva, Romania are azi posibilitatea sa devina principalul negociator din NATO la Marea Neagra. Si actorul vizionar care a insistat in momente dificile pentru proiectul K-22.