Ma regasesc in multe chestiuni alaturi de conservatorii crestini. Nu reusesc insa sa inteleg pozitionarea lor in privinta Islamului european. In esenta, cea mai importanta idee a lor pare aceasta: “Problema pleaca de la faptul ca liderii europeni – corupti de idei de stanga si de “marxism cultural” – nu vor sa admita ca Islamul e de vina pentru fenomenul terorist tip ISIS sau Al-Qaida.” La fiecare atentat conservatorii striga: “Iata rezultatele faptului ca ascundem adevarul: Islamul e de vina”.
Problema e ca asta nu e o idee politica. E doar o observatie discursiva. Simplul fapt ca am admite, pur teoretic, ca “Islamul e de vina” nu rezolva nimic. Intrebarea este: ce facem dupa asta? Ce politici rezulta din aceasta acceptare?
Aici conservatorii crestini nu mai sunt atat de limpezi. Pentru ca o astfel de premisa deschide o cutie logica a Pandorei.
“Expulzari!” – spun unii dintre ei. Dar asta nu e o solutie care decurge din ideea ca “Islamul este de vina!”. Expulzarea reprezinta o solutie legala generala, de stanga, dreapta si centru, care se aplica oricum. (E de discutat in ce masura chiar e eficient sa trimiti in Orientul Mijlociu un radical – il pierzi de sub radar si e posibil sa te trezesti cu el tragand cu mitraliera in Paris, asa cum s-a intamplat cu Abdelhamid Abaaoud, dupa ce acesta mai efectueaza si un stagiu de pregatire in Siria. Supravegherea informativa poate fi uneori mai eficienta.) Sa insemne oare “expluzarea”, in lectura crestin conservatoare, o operatiune mai extinsa, care se aplica nu doar celor cu inclinatii radicale, ci si musulmanilor prea piosi? Aici, fireste, ne despartim: e dreptul oricui sa creada cat de profund pofteste si sa fie oricat de bisericos vrea – asta e o convingere esentiala europeana.
Aparte, un conservator crestin mi-a admis consecinta administrativa naturala pentru discursul “Islamul e de vina”: “Ghetoul! Ziduri, cartele, camere de luat de vederi. Cartiere exclusiv musulmane”. Dincolo de elementul de principiu (ghetou in Europa secolului XXI?!) e practic imposibil sa gandesti o astfel de operatiune pentru sute de mii de oameni. Milioane. Orice exercitiu de imaginatie pe subiect sfarseste grotesc. Si este evident ca radicalizarea va fi mult mai rapida si mai adanca intr-un astfel de spatiu. Europa a mai incercat o astfel de solutie in istoria ei – si e cea mai sinistra amintire a noastra.
Pana cand conservatorismul crestin va formula idei politice rezonabile, consistente si functionale pe tema, solutiile tolerante ale centrului si stangii raman singurele pe care le putem imbratisa. “Islamul e de vina” nu e doar o abstractiune fara aport teoretic real, ci si o fundatura practica.
Limitarea expunerii la dogma religioasa este una din solutii. Valabila de ambele parti, atat pentru crestini cat si pentru religiosii musulmani. Din pacate, alimentarea dreptului de apartenata religioasa si finantarea cultelor nu este marele atuu al secolului nostru. Nici atunci cand aceasta se face in numele unui scop liber, acela al libertatii de opinie.
Am cunoscut generatia parintilor mei, intelectuali – profesori nascuti in anii razboiului. Limitarea la fenomenul religios impusa de regimul trecut – data de apartenenta la clasa intelectualilor -a creat o generatie de agnostici respectabili, relativ indiferenti fata de orice miscare religioasa. Pretul renuntarii la religie nu a fost resimtit intr-un fel anume. Evolutia sociala a fost mai importanta in raport cu ancorarea religioasa. Si fireasca, fara suferinta sau resentimente. Sunt si acum, ei si colegii lor de scoala, indiferenti la fenomenul religios. La 70+ ani.
Cunosc insa in paralel o generatie tanara , categoria 20-30 ani, provenita din periferiile relativ paupere ale Bucurestiului, extrem de expusa cultelor neo-protestante. Sub masca socializarii, se realizeaza acolo o spalare pe creier fantastica. Sunt de mici expusi, din familie. Si prinde. Dureror de adanc.
Am comparat reactia mamei mele, invatatoare de 70+ ani, provinciala, la fenomenul Colectiv 2015. “Mama, dar cati tineri valorosi au murit acolo, ma suna mama sa-mi spuna a doua zi dupa, profund miscata de drama acelor tineri…Erau numai copii cu facultate, de valoare, repeta ea marcata”‘. Fara resentimente, intrebari inutile. Empatie la suferinta doar.
Opinia colegilor neo-protestanti (diverse culte, baptisti, penticolstali) din categoria 25+++ la job, aceaesi a doua zi: si-au meritat-o, ce cautau acolo, era club de Satanisti etc etc.
Despre deschiderea lor fata de multiculturalism, inchistarea in homofobie, inutil sa mai discutam.
Din pacate, segregarea generatiilor are la baza revenirae la un fenomen religios, nu indepartarea de el.
Opriti finantarea cultelor religioase. Inclusiv crestine. Opriti autorizarea constructie de biserici megalomanice. Cele existente sunt suficiente. Despre moschei…e deja prea tarziu.
Acordarea libertatilor drepturilor omului in secolul nostru trebuie sa insemne libetatea de a fi spiritual, nu de a te asocia, organiza, finanta si prolifera ura contra altui cult. Indiferent de natura lui.
conservatorii crestini vor sa aplice metoda trump: stoparea imigraitiei din zonele cu activitate jihadista periculoasa