Cine e naiba e Bibulus? – e intrebarea naturala. Asta era si ideea. Dar hai sa incercam asa: cine naiba e Iulius Cezar? Aici nu cred ca avem probleme.

Marcus Calpurnius Bibulus a fost politicianul roman care a considerat ca cel mai grozav lucru pe care il poate face este sa devina rivalul si oponentul lui Cezar. Ca asta l-ar pune pe el, asa, intr-o lumina buna: definirea ca principal inamic al lui Cezar si o continua comparatie cu acesta. Si asta nu spre 44 i.C, cand multi il urau ideologic pe dictator, ci mult inainte, atunci cand Iulius Cezar era un politician de elita, dar cu viitor inca neclar. E relativ simplu sa ne imaginam cum a sfarsit bietul Bibulus dupa ce a realizat ca avusese tragica neinspiratie sa isi aleaga drept rival cel mai eficient politician si general din istoria Romei: a innebunit. (Vezi Micheal Gray-Fow, “The mental breakdown of a roman senator: M. Calpurnius Bibulus).

Ma gandesc mereu, cu drag, la Bibulus cand vad optiunile de auto-definire adversativa de pe scena publica romaneasca. Ospatarii patrioti care il invata pe Plesu gramatica. Gusatii roz care o invata pe Halep tenis. Impostorii academici care il invata fonduri europene pe Ciolos. Secretarii-executivi adjuncti din Botosani care il executa o ora la TV pe presedinte (“Acest individ”) ca sa-si traiasca apoi gloria deplina pe scara blocului: “Ce bine i-ai zis-o, vecine!”. Romania – o simfonie a inadecvarii, o nesfarsita harmalaie bibulusiana.